CoajăDeCopac

Primu' pe Blogrollu' mă-tii

Nu.

Tot n-am reuşit să-mi adun vreo grămăjoară de respect pentru plagiatori. Cine vrea să fie prost, măcar să fie-n felul lui.


That's all. A, şi cred că dau foc la blog. Nu prea-l mai folosesc.

Hemoroizi intergalactici.

Notă1.exe: (pe fundal: Rolling Stones - Anybody Seen my Baby?)

Notă2.exe: (vorba 'ceea: "nici de caterincă nu mai sunt în stare")

Uhm...da. Trăiesc. Blogul? Mai puţin. De fapt, tehnic, el s-ar putea să trăiască ceva mai mult ca mine. Irelevantă chestia asta. Vroiam să zic că n-am nimic concret de zis. Ah, şi nici nimic interesant. Pierd timpu' prin Cămin SNC (camera 307 - pentru cine vrea să mă scoată la o bere sau s-o arunce înspre încoa'), încerc să nu mă gândesc prea mult la cursurile de chimie, râd fals şi mor de frig. Deci cam ce fac dintotdeauna. Cu o joie de vivre stupefiantă. (da, ştiu franceză, futu-vă-n neam să vă fut, ăştia d-alde septembrie, octombrie, şi restu' tolomacilor care nu mă lasă-n pace!)

Oricum, m-am gândit la chestia cu canguru'. Have a look. Heh...mda.



E naşpa. Ne revenim. Băgăm "Ill Street Blues" pe repeat până când ne trezim. Până când auzim vântul din nou. Până când se îndreaptă şi vremea. Până când vom fi fericiţi. Trebuie să fim. Nu se poate altfel...