- Mă arde instalaţia de zici c-am ţinut pomu-n priză 3 luni încontinuu.
- N-am fost la SummerJam.
- Am un sictir extraordinar îndreptat către persoanele care îmi tot reamintesc de 10.000 de ori cât de mult "m-am schimbat". Nu vă convine, schimbaţi canalu'. Găsesc io pe cineva care să mă suporte.
- În schimb, încep să mă amuze anumite persoane în ultima vreme. Asta nu înseamnă că nu le-aş muta mutra în alt judeţ, da' măcar mă distrează.
- Mă gândesc tot acolo. Tot în direcţia aia. De mult prea mulţi ani. Nu sunt sănătos. Da, ştiu...
- Wu-Tang încă sunt în playlist. Mă ajută enorm. Nu există lucru care să mă calmeze la fel de mult. Nu că vreau să mă cac pe mine, n-am (momentan) nevoie de calmante, dar ajută. Meloterapie, gen.
- Încă încerc să îmi exprim ideile cât mai coerent. Nu că n-aş putea. Doar că deocamdată nu vreau suficient de mult.
- Aştept zilele să zboare. Nu, nu cu nerăbdare.
- "Back by popular demand"... Da, ascultam Eminem.
- Bă, până la urmă, vorba aia: "pula mea"..."rămânem prieteni".
- Tot nu câştig nimic din AdSense. Mă fură, 'tu-i în ochi de racheţi!
- Nu, tot nu am ajuns un ghei gen Chirilă. Nu mă mai futeţi la cap cu chestia asta. Vorbesc aşa intenţionat, mânca-mi-aţi sâmburii!
- Şi despre Cernavodă: muie, dacă nu vă place oraşul!
Până la urmă, pe la noi treceaţi când vă duceaţi la mare, futu-vă-n maţe de acrituri ordinare!
PS: Am intrat primu' la Marină. Aştept felicitări.
- Mi-e din ce în ce mai greu să respir. Încerc să inspir cât mai calm, relaxat şi cât mai mult aer. Cutia toracică se expandă, totuşi simt că mă sufoc.
- Capul meu pare să încerce a descoperi o a 4-a dimensiune spaţială. Nu ştiu ce vrea nenorocitu' sau ce speră să încropească, dar nu va reuşi! Mă rog, gen. Dau cu Chesterfield, tre' să treacă.
- Mă întreb de ce mi-e foame întruna. Încerc să mă abţin de cele mai multe ori şi să nu agresez frigiderul prea tare. Nu vreau să ajung să aflu la 40 de ani că tre' să-mi iau o prelată de maşină în loc să-mi cumpăr un tricou, gen.
- Exagerez cu "gen"-urile şi lumea se ofuschează. De ce, nu ştiu. Gen.
- Ascult "Kazi Ploae - Visele smulg gratii":
- Nu-mi mai place să fumez dimineaţa. Iarăşi un mister pentru mine, motivul.
- Încerc să...nu ştiu ce. Încerc să încerc ceva... Incertitudine.
- Am început să sun din ce în ce mai mult a Tudor Chirilă. Vă asigur că e intenţionată mârşăvia! Dacă nu mă credeţi...sugeţi pula.
- Aştept cu nerăbdare "Nas & Damian Marley - Distant Relatives". Albumul anului va fi, cel puţin la mine.
- Mă lupt cu sedentarismul. Câştigă deocamdată.
- Mă gândesc dacă să mă duc la sală mâine.
- Tot acelaşi căcat de muzică ascult. Muzică de golani, muzică de "bagabonţi", muzică de borfaşi, muzică de drogaţi/alcoolişti, muzică de negri...futu-vă-n maţe de rasişti!
- Bag pula-n AdSense.
- Rămân la opinia mea despre lume: "bag pula, bă..."
- Aştept ziua de mâine. Nu, nu cu nerăbdare.
- Mă întreb dacă citeşte cineva asta.
- Sau asta...
- Sau dacă şi-a băgat pula în rându' de mai sus şi nu vede asta.
Filmele nu se mai termină. Ştiţi ce-i ăla film prost? Nu doar unul prost de la cap la coadă. Nimeni n-a avut aşa ceva. Filmul prost e cel care nu se termină atunci când trebuie. Atunci când e cât de bine se poate, PAC! Gata. Jos cu rola de film. Moarte cinematografiei. Ucideţi proiectorul. Trebuie să refacem scenariul, au intrat o grămadă de actori proşti în filmu' nostru. De figuranţi, nu mai zic. Şi trebuia să fie un film fără figuranţi. Ar fi trebuit să fie artă, să fie poezie. A ajuns la tomberon. A ajuns unul din proiectele ălea de care auzi... Ălea făcute de un scenarist promiţător. Problema lui? A acceptat sfaturile cui nu trebuia privind povestea. Ce s-a întâmplat? Fie filmul lui a ajuns material reciclabil (singurul lucru bun pe care îl pot face foile alea acum), fie se va trezi cineva să zică "ia, mă, despre ce-i vorba aici?". Chestia e că niciodată nu ştii ce să alegi: să arunci porcăriile alea pentru că te deprimă mult prea mult când le vezi sau să le laşi pe undeva, pe un birou sau pe sub pat, în speranţa că le va găsi cineva şi va face ceva bun cu ele? Egoismul te-ar împinge să le arunci, să-ţi bagi picioarele în ea de treabă, să te doară-n paişpe. Da' totuşi mai e o chestie, ceva care te împiedică să faci asta. Prima oară te miri. Te gândeşti că faci ce trebuie, ce-i corect. După aia te obişnuieşti cu feelingul. Suntem plini de filme proaste. Şi tocmai aţi citit un scenariu foarte, foarte prost, Inspirat din insipida şi inextricabila iluzie numită realitate.
