CoajăDeCopac

Primu' pe Blogrollu' mă-tii

A.N.R: Antipatie Nationala Romaneasca

Vara trecută, dacă nu mă-nşel, discutam cu un foarte bun tovarăş despre România. De ce eu, nepatriotu', neşovinu', NESIMŢITU' care sunt, vreau să plec din România. 


Hai să vă zic cum a fost. Începusem de la faptul că un cap de gumă (scuze, coaie, altfel nu pot să-ţi zic) critică oamenii care preferă să plece în pula mea din ţara asta, chiar şi pentru câteva zile şi să fie tratat ca o fiinţă umană, decât să-şi petreacă concediul/vacanţa la nişte preţuri exagerate şi nedrepte în căcatul ăsta de ţară (vezi, Doamne, "e criză şi murim de foame dacă nu băgăm preţuri mari"). Eu îi zic că oricum cu chestiile astea rămâi, despre asta e viaţa (cel puţin în opinia mea) şi nu mă sfiesc să zic că DA, E MAI BINE, MAI IEFTIN ŞI MAI FAIN ÎN ALTĂ PARTE!


Eh, oamenii chiţăie că nu, industria turistică din România trebuie susţinută şi bla-bla. Complet de acord. Întâi o înfiinţăm, apoi o dezvoltăm. DAR NU (NICIODATĂ!) în detrimentul nostru, al consumatorilor. Adică nu plătesc lu' Badea Ghe. 3 milioane pentru 2 zile într-un bordei ca să susţin economia românească. Nu.


Discuţia continuă cu mine, zicând că nu merită nimic România, că degeaba zici că "dacă gândesc toţi aşa"... Da, toţi sunt de acord. De ce aş face eu ceva pentru o ţară care nu a făcut nimic pentru mine? Aici m-am născut. Aici am crescut. De aici plec. Şi nu mă mai uit în urmă.


În fine, opoziţia continuă să zică chestii la modul "bă, faci o facultate, te bagi în politică, alea-alea şi schimbi tu ţara" (doar nu aş fi primul marinar ajuns preşedinte, nu?).


Întrebarea e "DE CE?". De ce să mă strofoc? Să-mi zică nişte puţoi după aia că "mare căcat a făcut şi ăsta" sau "eh, sigur era mai bine atunci". Nu, fraţilor, nu. Într-o ţară unde fiecare trage pentru el, vreau să respect tradiţia. Trag pentru mine şi plec. Nu-mi rup capu', stomacu' şi nervii-n facultate ca să-mi spună o muistă care joacă Solitaire că e în pauza de masa. Nu vreau să ajung să depindă viaţa mea sau a familiei mele de competenţa (mai degraba de lipsa acesteia) unui chirurg român. Nu vreau să rămân fără bani o scurtă perioadă de timp şi să mor prin spital că n-am avut bani de şpagă. Vreau să fiu respectat, să mi se vorbească cu DVS., nu cu TU, vreau ca Poliţia să nu-şi atingă apogeul de crime-fighting atunci când mă ia la harţă că sparg seminţe, vreau să nu găsesc chei trase pe portiera de la maşină, vreau să scap de birocraţia asta infectă (unde pentru munca unei persoane, mai sunt angajate încă 3 adiacente, să pună o ştampilă sau să joace Solitaire), vreau să plec din România.


Şi sunt foarte curios ce părere ar avea opoziţia mai sus menţionată despre tăieri, majorări şi alte furuncule. Vreau să văd cum toţi se realizează pe plan profesional şi se trezesc fără roţi la Lamborghini. Vreau să vă pară rău că staţi în România. De ce? Pentru că poate, o dată-n viaţă veţi face lucrul potrivit şi vă veţi băga pula în toată nesimţirea românească. Aici nu-i de trăit.