...să las penultimul articol încă o zi, dar m-am convins de mult timp că nu ascultă nimeni aşa ceva. Păcat. Totuşi vroiam să zic un singur lucru: cât poţi să fii de penibil, coaie? Nu ţi-e puţin ruşine de tine? Nu te râcâie pe stomac imaginea ta din oglindă suficient? Trebuie să fii şi prost cu diplomă în publicitate (să te ştie toată lumea, gen)? Eşti jalnic. D-aia eşti şi vei rămâne un căcat cu ochi. Pentru că orice ai face o s-o iei în bot la nesfârşit. Chiar nu înţeleg cum ai avut norocul pe care l-ai avut. Că aşa se numeşte, "noroc". Nu eşti şi nici nu vei fi în stare să faci ceva pe barba ta, pentru că pur şi simplu eşti limitat. Dacă voi fi răpus de malarie pe o insulă necartografiată din Pacific, dacă voi muri în curu' gol şi fără cineva lângă mine, dacă nu voi fi făcut niciun leu la viaţa mea şi dacă o să trăiesc în penibilitate absolută, tot voi putea spune că există cineva mai prost ca mine. Dumnezeu să te ierte, că eu îţi rup capul dacă-ţi văd faţada de muzeu în paragină, zmeu fără autorizaţie de zbor ce eşti! Vorba 'ceea, "zâmbeşte, altu' poate fi mai prost ca tine!"... I rest my case. Ne auzim altă dată. Hai dă-te-n Spania.
Acest post este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. La fel şi persoana căreia îi este adresat.
0 comments:
Post a Comment